vara sufletului

"Femeia puse mîna pe umărul lui şi ii vorbi cu gravitate:

— Călugăre, lasă-mă să intru în peştera a-ceasta. Peşterile ii sunt dragi şi-mi este milă de aceia care caută în ele adăpost. într-o peşteră l-am născut pe fiul meu şi tot într-o peşteră l-am încredinţat, fără teamă, morţii, ca să se nască pentru-a doua oară, înviind.

Pustnicul se dădu la o parte, s-o lase să treacă. Fără să şovăie, ea se îndreptă spre intrarea peşterii, ascunsă în spatele altarului. în dreptul pragului se afla crucea: o îndepărtă încet, ca pe un obiect familiar, şi se strecură în grotă.

în întuneric se auziră vaiete mai ascuţite, piuituri şi ceva ca un foşnet de aripi. Femeia vorbea cu nimfele într-o limbă necunoscută, poate aceea a păsărilor sau a îngerilor. în scurtă vreme ea se ivi din nou alături de călugăr, care nu contenise să înalţe rugăciuni.

— Priveşte, călugăre, zise ea, şi ascultă.

De sub veşmîntul ei ieşeau nenumărate sunete, mărunte, ţipătoare. II desfăcu, iar călugărul Therapion văzu că ducea în cutele hainei sale sute de tinere rîndunele. Ea işi deschise larg braţele, ca pentru rugăciune, lăsînd păsările să-şi ia zborul. Apoi spuse, iar glasul ei era limpede ca un sunet de harfă.

— Mergeţi, copiii mei.

Rîndunelele, libere, au zburat în cerul serii, înscriind pe el, cu ciocul şi cu aripile, semne de neînţeles. Bătrînul călugăr şi femeia le-au urmărit o vreme cu ochii, apoi aceasta ii spuse sihastrului:

— Se vor întoarce în fiecare an, iar tu o să le dai adăpost în paraclis. Rămâi cu bine, vrednice Therapion.

Şi Maria porni în sus, pe cărarea care nu ducea nicăieri, ca cineva căruia nu-i pasă de sfârşitul drumurilor pămînteşti, de vreme ce ştie drumul către cer. Călugărul Therapion a coborât în sat, iar a doua zi, cînd s-a întors să slujească liturghia, a găsit peştera nimfelor plină de cuiburi de rîndunele. Au revenit apoi în fiecare an; intrau şi ieşeau din biserică, harnice să-şi hrănească puii ori să-şi întărească sălaşurile de lut. Therapion se oprea adesea din rugăciune ca să se

uite, cu duioşie, la jocurile şi iubirile lor, prin care prihana nimfelor se mîntuia în neprihănirea rîndunelelor."

Povestiri orientale / Marguerite Yourcenar; trad.: Petru Creţia. - Bucureşti, Humanitas, 2003 (Cartea de pe noptieră)

Daca Creatorul vrea sa te bucuri, Bucura-te!

Cand El vrea sa traiesti in fericire, Fericeste-te!

Nu-ti fie frica!

"daca vei avea aur in sufletul tau, in licariri de aur va straluci tot ce porneste de la tine" N. Iorga

Alege sa traiesti frumos, usor si bine. Totul tine de tine. Cand cei din jur iti vorbesc de o comoara spirituala, asa trebuie sa fie. Nu amana. Ziua de azi iti apartine.